Câteodată-mi mai amintesc de el... Câteodată. Ați fi surprinși cam cât de rar. Dar și atunci când o fac îmi amintesc de lucruri la care acum poftesc dar am orgoliul și sarcasmul care mă salvează mereu. Nu-mi mai amintesc nici vocea lui dar știu sigur că încă se mai îmbracă la cămașă, alba chiar, cu aceeași burtă și aceeași freză de crocodil pe care o are mereu. De asta încă mă mai iubește, că sunt rea.
El. El a fost așa ca o idilă dintr-o poveste care se repetă mereu. Zici că eram amândoi o casetă cu banda încurcată. Spunea mereu ca e altfel dar știu sigur că și acum umblă cu o groază de femei. Și femeile-l plac așa burtos cum e el de-i sar nasturii când se așează jos. Îmi vine să râd, așa cum se culcă el cu toate, tot pe mine mă iubește. Chiar și acum când scrie, vezi Doamne, din perspectiva mea. I-as scrie aici să se trezească la realitate și să meargă mai departe. Să renunțe la obsesia asta pe care o are pentru mine. E un obsedat...
El e o parte din trecutul meu despre care nu vreau să discut. Fac ce vreau, n-are nicio autoritate asupra mea.
El. El a fost nimicul care mi-a cunsumat ani din viața mea, care și-a bătut joc cum a putut mai bine. Un gândac, un nimeni și-un nimic. Știți că el scrie acum? Știți că el își bate joc de tot ce are mai bun pentru că asta știe să facă mai bine...
Haideți să vă spun. Eu sunt o fată care știe ce vrea, poate de multe ori am greșit datorită orgoliului meu, dar știu ce vreau și-mi asum deciziile. El nu se afla printre ele... Putea fi el în locul celui de-acum, să mă mut cu el la casa noastră departe de oraș. Putea fi el cel cu care-mi împart mai mult de jumătate din viață acum. Sau poate ar trebui să-mi fac timp pentru drept? Jură-te!
El, a fost un el cândva mai sus ca oricare "el" din viața mea, eram orbită de el și de nebunia lui. E nebun... E obsedat... Nu mă mai iubește, e doar obsedat de mine și de tot ce ține de mine și îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu mă stresează. Aș vrea să scriu eu din perspectiva lui. Aș vrea să fiu eu cea care are într-adevăr un cuvânt de spus...
El... El crede că dacă scrie toate nebuniile astea despre el poate mă voi întoarce. "Băi băiatule, bagă-ți mințile-n cap și uită-mă-n pula mea!" Gândacilor nu am să le vorbesc frumos niciodată.
El. El e toată pasiunea pe care i-o ofer celui de acum, care nu mă înșeală, nu mă minte, nu-l urăște nimeni...
El? El și-ar dori să mă iubească, să mă strângă în brațe... Ooof ce i-ar fi plăcut. Și-ar dori să-mi sărute buzele cu ruj rosu, și-mi soarbă parfumul de pe gât, să mă iubească... El și-ar dori multe, multe care erau cândva ale lui. El și-ar dori să mai scrie ceva din perspectiva mea, mi-ar mai spune cuvinte dulci, ar vrea să fim din nou amândoi, ar vrea să mă cuprindă și să-mi strângă palmele mici. M-ar iubi dacă m-aș întoarce. NICIODATĂ! E atât de târziu pentru el, trecutul de el. El? El trăia și trăiește în trecut, acum în trecutul meu, oricât de puternic și-ar dori să pară, e doar un omuleț singuratic și pervers care suferă-n carapacea lui. E obișnuit să fie jignit. De asta mă iubește, că sunt rea. El crede că e doar un coșmar de un an de zile și nu se mai trezește, el crede că mă voi întoarce, el crede multe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu