Bună. Îți spun aici ce vreau să știi și-apoi te las. Nu vreau să te deranjez și nici să insist cu nimic. În fața ta nu vreau să fiu așa. Nu sunt așa. Orgoliul meu e mult prea mare să mă înjosesc așa, iar tu știi bine. Și dacă mă gândesc bine, ce urmează să-ți spun este exact opusul faptului că nu aș vrea să par așa. Te rog, să nu spui nimănui…
Aș vrea, dar nu pot, să recunosc că am greșit în fața ta. De multe ori și de multe ori ai trecut cu vederea peste crizele, peste geloziile și peste toate lucrurile pe care ți le făceam. Iubitule… Pot să-ți spun așa? Îmi dai voie? Sau Panda sau Puiule, cum îți plăcea ție… Pot?
Am visat multe lucruri împreună. Am visat un viitor pentru care luptam și eram dispusă să fac sacrificii, dar am greșit pe parcurs. Am greșit enorm, și nu mă aștept să mă mai ierți. Dar știu Puiule, când mă vezi ți se înmoie picioarele cum ți s-au înmuiat și când m-ai văzut atunci de te chemasem la mine… Am greșit și atunci, imediat după ce m-am despărțit de... ma rog, mi-am bătut joc și te-am dat afară dimineață de nebună ce eram, voiam să suferi și tu, sau poate voiam să te încerc, nu stiu… Nu mai știu, a fost una dintre greșelile pe care le-am făcut în fața ta. Te-am gonit și tot m-ai primit înapoi când eu de fapt trebuia să te primesc.
Puiule, știi că nu-mi lipsește nimic. Am mașină, am casă, am o familie care mă iubește, așa dură cum e. Părinții mei au așteptări mari de la mine și de la cel cu care-mi împart viața, poate d-asta l-am prezentat mai repede pe Dan și de tine nu le-am spus când noi ne-am împăcat. Greșeli peste greșeli, și tot nu vreau să recunsc, dar e greu acum când nu mai sunt cu tine, Puiule. Iubitule… Panda… Trăiam mereu cu impresia că pleci sau că alta îți poate oferi ceva mai bun ca mine. Incă mai trăiesc așa nu vreau să te mint. Cu Dan nu am fost așa. De ce-ți spun ție toate astea, nu știu? Vreau să citești atent și să înțelegi, poate tu înțelegi mai bine ca mine.
Trăiam mereu cu impresia că pleci, dar tu erai mereu lângă mine. Nu știu de ce nu am văzut, de ce nu mi-am dat seama, tu erai numai lângă mine. Peste tot, unde voiam eu, tu erai acolo. În fiecare zi când te chemam, te trezeai dimineața la 6, la ora 7 să fi la ușa mea după ce plecau ai mei la serviciu. Veneai din Baba Novac în Rahova doar să mai stai o ora în pat lânga mine. La spatele meu… Apoi mă duceai la facultate la Drept, dupa care mă luai și ma duceai la facultate la Litere, ma așteptai și mă duceai acasă… Erai mereu lângă mine. Mă așteptai cu orele atunci când aveam examene. Nu m-ai lăsat niciodată atunci când am avut nevoie de tine. Poate că nu le-am spus alor mei că ne-am împăcat din frică să nu mă părăsești, cum ai făcut și altădată. Puiule… Te făceam obsedat de multe ori ca să te rănesc, dar tu de fapt mă iubeai. Iar eu eram și sunt oarbă de orgoliul meu.
De ce tot pe tine te caut când nu mai este altul lângă mine? Cu Dan am fost fericita, chiar am fost. Cu Gabi la fel. Cu tine am plâns, pe tine te-am iubit, cu tine am tras… Familia mea e mai importantă pentru mine acum, și viitorul meu la fel, iar eu îi înteleg pe ai mei că vor să fiu cu cineva care-mi poate asigura un viitor frumos alături de el. Nu sunt materialistă știi asta, dar vreau un bărbat capabil să fie bărbat… Tu? Tu ești doar tu… Ben. Puiul meu. Panda gras.
Am închis în sinea mea tot ce a ținut de tine, și de noi. Te rog să nu mă pui să-mi amintesc. Vreau să uit când te-ai pus în genunchi după ce m-ai primit înapoi, să nu te părăsesc, să nu te dau afară. Te-ai înjosit în fața mea și mi-am bătut joc. Chiar vrei să-mi amintesc lucrurile astea? Eu nu m-aș fi pus în genunchi dacă eram în locul tău. Nu știu cum m-ai suportat, dar cum am fost cu tine n-am mai fost cu nimeni. Nici cu Dan nici cu Gabi.
Tu ai avut cea mai mare încredere în mine, și-mi doresc Puiule, îmi doresc din inimă să am și eu măcar un gram de încredere pe cât ai avut tu în mine. Nu am avut și n-am să am, mi-e frică.
Uneori adorm gândindu-mă la tine, visând că stai la spatele meu și mă săruți. Tare-mi doream să mă trezesc din visurile astea iar Dan să fie lângă mine. Dan a fost bărbatul care tu nu ai știut să fii, dar nu l-am iubit cum te-am iubit pe tine. Chiar așa cum e el, că vorbește tare și peste toți, a reușit să mă facă fericită, și l-am acceptat pentru ceea ce e, și cum e.
Să nu crezi că te caut să-mi cer iertare. Nu mai am pentru ce în fața ta. Nici nu știu de ce-ți mai spun lucrurile astea. Nu știu de ce îți mai scriu toate rândurile astea, te rog să ștergi tot după, atât să poți face, dacă mă respecți.
Ți-am vorbit de multe ori urât când tu probabil sufereai, am făcut multe lucruri care te-au făcut să suferi și poate, mai mult ca sigur nu ai meritat, chiar dacă ai plecat de două ori, n-ai meritat tot ce ți-am făcut… Mă gândesc uneori dacă aș fi pățit cu Dan ceea ce noi doi am pățit, oare el ar fi venit cu mine la spital? Ar fi stat lângă mine, m-ar fi așteptat? Știu că tu ai fost acolo, știu că tu erai cel ce ma aștepta, știu că tu ai fost cel care m-a primit în brațe și care mă iubea indiferent. Iubitule, nu te consumă tot ce noi doi am pățit? Nu te consumă faptul că acum sunt singură și poate nu te doresc? Nu te mai consumă nimic acum?
Mincinosule, acum mi-am amintit cum mă mințeai tot timpul. Credeai că sunt proastă mereu, și ți-am dovedit de atâtea ori că nu sunt așa. Și totuși, poate, uneori mi-e dor de tine, sau mi-e dor să mă cauți. Mi-e dor să știu de tine. Mi-e dor să știu de noi chiar dacă tata, mama sau frati-miu nu te vor. Tot datorită mie, i-am mințit de mult că tu ai fost primul meu bărbat căruia m-am daruit și ți-ai bătut joc de mine deși n-a fost așa, mereu am trăit cu impresia că-ți bați joc de mine, la fel cum uneori trăiesc cu impresia că tu încă mă iubești.
Mai ții minte iubitule, când plecau ai mei la Monteoru, te chemam la mine și-ți mai făceam câte-o surpriză? Mă îmbrăcam în lejeria aia roșie care-ți place ție, mă dădeam cu rujul meu roșu și cu parfumul meu de la Givenchy Ange ou Demon Secret despre care scrii acum cu foc, și făceam dragoste încă de la ușa? Ții minte când dormeam în patul alor mei mă țineai în brate și te jucai în părul meu până dimineață? Tu de ce nu ai putut să fii ca Dan? De ce nu m-ai făcut să plutesc? Te iubeam dar nu eram fericită. Sau mai bine te întreb de ce mă mai țineai lângă tine dacă te făceam să suferi? De ce încă mai scrii acum despre mine? De ce mă mai cauți câteodată?
Poate că râzi acum. Te întrebi cum de Irina aia arogantă și plină de ea îți dă un semn? Mă bucur că măcar am reusit sa te fac să râzi în seara asta, pentru că ador cum razi și știu ca din vina mea n-ai mai ras de mult. Mă bucur că măcar atât am reușit și eu azi, și în viața asta în general…
Nu mai vreau să te stresez pe tine cu tâmpeniile mele și cu stările mele de om nebun și depresiv. O să te las să stai liniștit, fără să mă auzi mereu, mereu, mereu pe mine cum mă plâng. Pentru că numai atât știu sa fac, se pare… Să mă plâng, te rog să mă scuzi că ți-am ocupat timpul degeaba…
„Vreau să simt caldura ta cand noaptea va veni…” Mai ții minte cât am plâns amândoi pe melodia asta? Mi-a rămas versul ăsta în cap și nu mi-l mai pot scoate. De ce e totul atât de greu? Încă din clipa în care ne-am cunoscut, totul a fost al naibi de complicat. De ce Ben, de ce?
Știi ce mă mai tine legată de tine? Ideea, poate și speranța că noi doi chiar suntem predestinați să fim împreună. Uneori stau și mă gândesc la asta și sincer am ajuns să o cred pentru că de aproape 3 ani ne legăm unul de celălalt. Nu putem să uitam unul de altul indiferent ce se întâmplă, chiar dacă ne spunem vorbe grele tot simțim ceva unul pentru celălalt.
Uneori ajung să cred că tu chiar ești sufletul meu pereche, că poate tu ești jumătatea mea, că tu vei fii soțul meu și tatăl copiilor mei, că alături de tine voi îmbătrâni, că tu vei fi primul și singurul care mă va vedea în rochia albă și perfectă de mireasă, că alături de tine voi zâmbi în noaptea nunții și la primul nostru dans ca și Familia Ben și Irina C., că împreună cu tine voi ajunge departe, vom avea bani și copii frumoși și deștepți ca noi, că numai și numai tu mă vei tine de mână și mă vei săruta înainte să mor… Știu, probabil te gândești că m-am uitat la prea multe filme romantice. E posibil…
Eu chiar te iubesc Ben, însă știi care e problema? Mi-e frică să mă dăruiesc ție; tot timpul astă cât am stat despărțiți am încercat să-mi impun să te urăsc, să te uit, să-ți vorbesc urât, să-ți zic câte și mai câte, numai ca tu să mă lași și să treci peste mine și tot ce ține de mine pentru că nu sunt bună pentru tine Ben. Nimic din ceea ce am eu și ceea ce sunt eu nu e bun pentru tine… Și totuși de ce mai vrei să continuăm și de ce mă mai iubești? Nici cât am fost cu Dan nu m-ai lăsat… Doamne Ben… Tu știi că nimeni nu m-a iubit cum mă iubești tu? Sincer mi-era frica de chestia asta. Nu voiam să ajungă cineva să mă iubească atât pentru că implicit ar fi văzut cum sunt eu cu adevărat. Geloasă, posesivă, nebună, crizată, romantică, iubitoară, plângacioasă, nimfomană, veselă, depresivă, tristă, zâmbitoare, visătoare, fricoasă. Asta e cea care te iubește, sau te iubea, atât…
Îmi amintesc, într-o seară am făcut dragoste Puiule, cum n-am făcut noi niciodată… Am pus sentiment și iubire în fiecare atingere și în fiecare sărut. Buzele mele, iți iubeam buzele Ben. Mi-aș fi dorit să vină un cutremur și să cadă blocul pe noi și să murim… Asta ca să știu am murit ținându-te pe tine în brațe Puiule. Știu că sună sinistru, dar chiar asta îmi doream la un moment dat. Am făcut dragoste iubitule de parcă într-o oră venea sfârșitul lumii. Tu nu știi cât iubesc eu să te sarut, să îți simt respirația pe spatele meu, să mă atingi, să te țin în brațe, să te sărut pe piept și să simt cum te topești printre degetele mele, să te fac să mă dorești ca pe nimeni alta. Să te fac să mă vezi și să mă consideri cea mai frumoasă și cea mai sexy, mereu să ne îndrăgostim unul de altul… Ador chestiile astea.
Ben… Îmi este foarte greu fără tine și tu știi bine asta. Mi-e dor de zilele de vară cu înghețată, mi-e dor de filmele văzute împreună, de jocurile noastre, de vorbele noastre, mi-e dor să te vâd când ies de la facultate… Mi-e greu să te știu departe, să știu că nu mai esti iubitul meu, ci poate al alteia, al Elizei sau al Oanei. Da! Sunt nebună de gelozie și simt că mă sufoc când știu că tu ai putea vorbi cu altă femeie sau că ai putea simți altceva pentru alta.
Nu știu ce să mai spun. Am atâtea sentimente care mă tulbură și care mă rod pe dinăuntru, sunt genul ăla de sentimente pe care nu le poți explica în cuvinte. Când te-am văzut atunci când te-ai pus în genunchi în ce stare erai, nu știam cum să reacționez… Mă durea să te văd așa, înșă în același timp mă uimea și parcă nu puteam să cred tot ce-mi spuneai. Nici acum nu pot să cred că tu chiar m-ai iubit precum ai spus, că tu chiar iți doreai să continuam… Nu inteleg de ce? De ce eu Ben? Ce am eu? Ce am eu și n-au altele? Ce am eu de iubești sau ai iubit tu atât la mine? Ce Ben? Ce? Eu știu că tu ești TU pentru mine pentru că m-ai fascinat din prima clipă. M-am îndrăgostit nebunește de tine, îmi placea și-mi cum scri, mai ales când scri despre mine, îmi place că scrii, iubesc că mă iubești, vreau să cred că incă mă mai iubești că ai avut grijă de mine și ai fost lângă mine chiar dacă uneori nu am apreciat chestiile astea.
Ben, mi-e un dor de tine de nici mie nu-mi vine să cred, și nici nu vreau să cred. Sa nu îți faci impresia că tu vei fi în viața mea după Dan, cum ai fost și după Gabi. N-am să mai las pe nimeni să își bată joc.
Nu mai cred acum în nimic ce ține de tine și sufar când mă gandesc la vorbele dulci pe care ți le spuneam înainte să ne despărțim. Vorbe care încă le mai simt dar nu vreau să le spun. Nu am cui, nu am de ce…
Câteodată mai aștept un semn de la tine, să mă faci să știu că încă-ți mai pasă și încă mă mai iubești. Că încă mai ești înnebunit de vocea mea subțire, de parfumul și rujul despre care, iată mă repet, încă mai scri, de unghiile mele roșii și mâinile mele mici. Vreau să cred că tu înca mai ești înnebunit să dormi la spatele meu și să mă săruti iubitule, și apoi să faci dragoste cu mine cum am făcut atunci când m-ai iertat că te-am umilit la mare.
Te rog să nu spui nimanui că ți-am scris, că Irina ta încă te iubește acolo undeva. Să nu mă cauți, să nu mă suni, să nu îmi spui nimic iubitule, să nu o uiți pe pisicuța ta, pisoiul tau așa cum mă alintai tu și mă iubeai, să nu uiți niciodată lucrurile și greutățile prin care am trecut împreună, să nu mă uiți niciodata Ben, așa cum am fost eu posesiva, nebună, geloasă, crizată, cum vrei tu. Să nu-mi uiți vocea, râsetul colorat, parfumul și rujul puiule. Poate într-o zi am să mă întorc la tine sau te voi vedea din masină traversând strada din fața blocului tău pe lânga care trec în fiecare zi.
Cu dragoste Irina ta…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu