Bună Ben, sau Beniamin, sau Florin său cum te-o chema... Nu știu, nu vreau să știu, și nici nu vreau să mai citesc ce ai mai scris pe aici. Nu mai scrie, te rog, insist la tine, nu mai scrie. Să nu mai ai senzația că mă cunoști că nu e așa, nu mă cunoști deloc. Oricine aș fi, chiar dacă sunt creață și blondă, sau dacă am sânii mari, chiar dacă mă cheamă Irina, Ioana, Alina, Petruța sau oricine ar mai fi în viața ta, nu știi ce gândesc ce simt sau cine sunt. Trebuie să te mint să nu te rănesc și să accepți ca nu ești ceea ce eu vreau lângă mine, ești incapabil de ceva concret, milog și insistent, încetează...
Așa ne prostești pe toate, ne spui ce vrem să auzim la început apoi insiști cu ideile tale obsesive și dramatice. Crezi că le știi pe toate? Crezi că dacă, gata vorbim o noapte întreagă la telefon mă descoși din trei fraze ai sezația că știi tot despre mine? Află că nu e așa, află că eu vreau un bărbat adevarat care să arate a bărbat care să atingă ca și un bărbat, nu vreau rezerve sau copii de crescut. Vreau să mă simt femeie.