luni, 16 martie 2015

Încetează...

   Bună Ben, sau Beniamin, sau Florin său cum te-o chema... Nu știu, nu vreau să știu, și nici nu vreau să mai citesc ce ai mai scris pe aici. Nu mai scrie, te rog, insist la tine, nu mai scrie. Să nu mai ai senzația că mă cunoști că nu e așa, nu mă cunoști deloc. Oricine aș fi, chiar dacă sunt creață și blondă, sau dacă am sânii mari, chiar dacă mă cheamă Irina, Ioana, Alina, Petruța sau oricine ar mai fi în viața ta, nu știi ce gândesc ce simt sau cine sunt. Trebuie să te mint să nu te rănesc și să accepți ca nu ești ceea ce eu vreau lângă mine, ești incapabil de ceva concret, milog și insistent, încetează...
 Așa ne prostești pe toate, ne spui ce vrem să auzim la început apoi insiști cu ideile tale obsesive și dramatice. Crezi că le știi pe toate? Crezi că dacă, gata vorbim o noapte întreagă la telefon mă descoși din trei fraze ai sezația că știi tot despre mine? Află că nu e așa, află că eu vreau un bărbat adevarat care să arate a bărbat care să atingă ca și un bărbat, nu vreau rezerve sau copii de crescut. Vreau să mă simt femeie.

marți, 10 martie 2015

Surprinsă...




EL: Ai fi surprinsă...

   Cât timp o să mai treacă până am să renunț? Să nu mă mai mint că am trecut peste tine? Sau peste toate? Am închis ochii peste singurătatea care mă apasă în fiecare zi. Zi de zi. Oră de oră din somnul pe care nu-l mai am. M-am regăsit în contextul în care eram eliberat, dar singur iar tu ai fost stăpână peste mine... Stăpână peste cuvintele mele ce astăzi nu mai știu să le astern pe hârtie.
    Mi-am înghițit de multe ori pofta de a te auzi după toate ce trec prin viața mea, iar eu îmbătrânesc și mă pierd în dependența de zahăr... De dulce. Dulcele ce-mi alina singurătatea fără precendent, sigurătatea ce ma apasă parcă mai tare.  
   De multe ori stau și zac în cadă privind ceasul de la mână pe marginea ghuivetei... Privind în gol. Privind într-o uitare, erai singurul lucru bun care mă făcea să exist și să scriu. Singurul lucru bun care mă făcea să sufăr și să scriu, să TE descriu, să scriu vorbe ce-ai putea oricând să mi le spui. Zac în neputința de a te chema, zac în neputința durerii până la amorțire. Ai uitat... Ai uitat, acum nu te mai interesează de ceea ce este în jurul tău, sau trecutul tău. E ca și cum ai avea ochelari de cal, vezi numai înainte, eu sunt în stânga sau în dreapta ta, nu m-ai vedea nici dacă ai vrea. Si dacă m-ai vedea te-ai speria. Poate nu m-ai mai recunoaște, nu știu. Nu mai știu, și știi că nu mai am răspuns la orice întrebare, și chiar dacă l-aș avea nu ți l-aș da așa ușor. Nu mai sunt acel om de care te-ai îndrăgostit când erai fetiță. Iar tu nu mai ești fetița aceea îndrăgostită de un nepăsător... 

duminică, 8 martie 2015

Dragă B

Mi-e teamă. Mi-e teamă să nu mă mai rănești. Să nu mai vi cum ai venit înainte și să pleci, să mă lași plângând cu zilele, cu nopțile… cu orele. Te-am așteptat mereu și încă te aștept deși nu te mai vreau. Nu mai vreau pur și simplu să cred nimic din tot ce faci deși tot ce-ți spun mă doare poate mai tare pe mine… Ce ți-am făcut eu să mă distrugi așa? Cu ce ți-am greșit? Cu ce, când eu eram gata să fiu a ta, să fiu lângă tine când îți era râu, să fiu lângă inima ta când nimeni nu era, și nimeni nu mai e acum? Mi-e atât de greu să cred că nu mai ești ceea ce ai fost mereu,

luni, 23 februarie 2015

Despre trecut...

Câteodată-mi mai amintesc de el... Câteodată. Ați fi surprinși cam cât de rar. Dar și atunci când o fac îmi amintesc de lucruri la care acum poftesc dar am orgoliul și sarcasmul care mă salvează mereu. Nu-mi mai amintesc nici vocea lui dar știu sigur că încă se mai îmbracă la cămașă, alba chiar, cu aceeași burtă și aceeași freză de crocodil pe care o are mereu. De asta încă mă mai iubește, că sunt rea.
  El. El a fost așa ca o idilă dintr-o poveste care se repetă mereu. Zici că eram amândoi o casetă cu banda încurcată. Spunea mereu ca e altfel dar știu sigur că și acum umblă cu o groază de femei. Și femeile-l plac așa burtos cum e el de-i sar nasturii când se așează jos. Îmi vine să râd, așa cum se culcă el cu toate, tot pe mine mă iubește. Chiar și acum când scrie, vezi Doamne, din perspectiva mea. I-as scrie aici să se trezească la realitate și să meargă mai departe. Să renunțe la obsesia asta pe care o are pentru mine. E un obsedat...

sâmbătă, 21 februarie 2015

Jurnal de iubită (partea 9 - Rânduri) 2015



Ben, nu știu ce s-a mai întâmplat azi după ce am plecat de la tine, având în vedere că nu mi-ai răspuns la apeluri, la mesaje... Mi-e frică să mă gândesc că ai zis că mă iubești doar ca să mă culc cu tine știind că eu îți cedez imediat. Nu-mi face asta Ben... Nu mă distruge te rog. Nu înteleg ce s-a mai întâmplat? Mi-ai spus că ai nevoie să te gândești... La ce iubitule? La ce ai nevoie să te gândești? După tot ce am spus azi în orele în care am stat de vorbă? După ce ți-am jurat de sute de ori că nu te voi mai face să suferi, după ce am vorbit cu mama și intr-un final a acceptat ideea ta de a vorbi tu cu ea? După ce am tremurat când mi-ai zis că mă iubești? La ce te mai gândești? Sunt foarte confuză pentru că nu înțeleg unde am mai greșit de trebuie iar să stau o noapte întreagă să aștept să îmi dai un semn... Să stau să plâng și iar să-mi fie rău... Nu mai vreau să suferim. Nu mai vreau să trăiesc cu frica în sân de fiecare dată când te sun să mă gândesc că tu poate iar nu-mi răspunzi și te dai dispărut...

marți, 17 februarie 2015

Jurnal de iubită [înainte de toate -III-] (partea 8) 2011



Nu mă mai trezesc să-ți dau niciun telefon ție Ben, cum facem atunci când te iubeam. Știu că ții minte tot. Ții minte când te sunam dimineața, primele cuvinte-mi erau ”Bună dimineața iubitule”... A fost frumos? Spune-mi, măcar ție dacă ți-a plăcut ce a fost între noi. Mereu mi-am dorit să știu ce gândești, ce vrei de la mine? Mereu am senzația și cred că este adevărat, că tu mă luai de proastă. Mereu ai vrut să-ți bați joc de mine, am simțit asta, dar am simțit că m-ai și iubit. Chiar dacă, de multe ori, ascult în gura altora, cum am făcut și prima dată, cu Laura, cu Aleca și așa mai departe.

vineri, 13 februarie 2015

Jurnal de iubită [înainte de toate -II-] (partea 7) 2011


Înainte de toate, vreau să-ţi spun că seara aceea la ziua Alecăi a fost poate una dintre cele mai frumoase, mai mult îmi pare rău din cauza asta. Au fost momente pe care le-am trăit intens cu tine şi le-am simţit mai profund decât oricând însă cu timpul am ajuns să-mi pară rău. Urmase o perioadă frumoasă pentru tine după ziua Alecai, îţi găsisei loc printre prietenii mei cu uşurinţă, flirtai care mai decare cu Ana sau cu Cami, ba că îţi placeau ochii şi ţâţele Anei, ba îmi spuneai ce buze cărnoase are Cami. Cami, Ben? Verisoara mea? Dar am trecut peste, că te iubeam şi erai pământul meu de sub picioare şi-ţi suportam orice, dar dincolo de toate te-am iubit cu tot cu lucruri rele sau bune... Cu toate că acum nu mai eşti cum erai înainte, când ne-am împăcat poate că nu erai nici pe jumătate dar îmi era teamă să mai cred în tine, îmi era teamă să mai sper în ceva venind de la tine când numai eu ştiu câte nopţi am plâns. Câteodată le meritam, le meritam că te iubeam atât de mult încât nu voiam să ştiu că ai ochi pentru altcineva. Aşa sunt eu, Irina aia iubitoare, posesivă, sufocantă... Sau eram...